Motivarea angajaților

Motivația reprezintă suma forțelor energiilor interne și externe care inițiază și dirijează comportamentul uman spre un scop anumit. La baza acestui comportament stau motivele, ce sunt resimțite ca expresie a nevoilor și așteptărilor umane, precum și recompensele sau stimulentele.

Motivarea angajaților este procesul prin care managerii îi determină pe salariați să lucreze foarte bine, dându-le motive pentru aceasta. De fapt managerii de resurse umane întotdeauna motivează angajații, cu toate că uneori nu sunt conștienți că o fac. Astfel dacă managerul le dă angajaților un motiv pentru a lucra mai bine, înseamnă că el generează o motivație pozitivă.

Salariații se angajează și activează în cadrul unei întreprinderi motivați de dorința de a-și satisface nevoile individuale. Fiecare dintre ei este ghidat de motivarea prin necesități, parcurgând etapele procesului motivațional, și anume:

• Nevoile individuale și dorința de a-și satisface aceste nevoi;
  
  
• Motivul către acțiune, adică activitatea în cadrul firmei;
  
  
• Alegerea liniilor de acțiune, adică modul de comportament și activitate;
  
  
• Acțiunile întreprinse, activitatea de salariat al firmei în cadrul postului deținut;
  
  
• Performanța atinsă, determinată de gradul de productivitate și eficiență a muncii;
  
  
• Recompensa primită și gradul de satisfacere a nevoilor.

Rezultatele în muncă ale angajaților depind de abilitatea lor de a munci, de folosirea motivației pozitive și de gradul în care munca satisface așteptările angajaților.


Managerii de resurse umane folosesc motivația din următoarele considerente:

• pentru a atrage angajații potențiali, fapt ce presupune acordarea unor stimulente, cum ar fi: venituri corespunzătoare, condiții plăcute de muncă, posibilități de promovare;
  
  
• pentru a îmbunătăți rezultatele în muncă ale angajaților actuali, prin acordarea unor responsabilități sporite, a unor creșteri salariale sau prin recunoașterea în public a muncii bine efectuate;
  
  
• pentru a menține în întreprindere angajații actuali, prin acordarea unor stimulente bănești celor care au o vechime mai mare.
  

În privința motivării angajaților sarcina managerilor este de a cunoaște nevoile angajaților și de a aplica stimulentele care vor duce la obținerea rezultatelor dorite.


Principalele modalități de motivare a angajaților aplicabile în întreprinderile mici și mijlocii sunt:

1. Stimularea bănească, care constituie un element motivator principal pentru orice angajat indiferent de nivelul ierarhic pe care se află acesta.
   
   
2. Aprecierea obiectivă a performanțelor realizate de fiecare angajat și stabilirea recompenselor care i se acordă în funcție de aceste performanțe. Managerii trebuie să aibă în vedere că lipsa de obiectivitate în aprecierea rezultatelor muncii, în recunoașterea contribuției reale a fiecărui angajat la realizarea obiectivelor întreprinderii provoacă stări de frustrare în rândul angajaților.
   
   Dacă există concordanță între rezultatele muncii și recompensele acordate unui angajat, atunci acesta va avea satisfacție în muncă (stare psihică opusă celei de frustrare) și va crește gradul de integrare a lui în colectiv.
   
   
3. Asigurarea participării angajaților la luarea deciziilor importante privind activitatea întreprinderii, luarea în considerare a opiniilor acestora. Aceste aspecte reprezintă forme de recunoaștere și prețuire a capacității profesionale a angajaților, a atașamentului lor față de întreprindere.
   
   
4. Folosirea cercurilor de calitate, adică a unor grupuri de angajați care se întâlnesc periodic pentru a identifica cele mai bune modalități privind îmbunătățirea calității și a rezultatelor muncii. Cu această ocazie angajații au posibilitatea să se implice în soluționarea problemelor și să-și manifeste creativitatea.
   
   
5. Îmbogățirea conținutului muncii, adică acordarea unor responsabilități sporite angajaților și a autorității corespunzătoare, aceasta fiind apreciată de specialiști ca fiind cea mai bună cale de a motiva angajații.
   
   
6. Programul de muncă flexibil care dă posibilitatea angajaților să lucreze cu o altă structură a zilei de muncă decât cea normală (adică 8 ore consecutive pe zi), prin aceasta ei dobândind un control mai mare asupra timpului lor și a activităților pe care le desfășoară.
   
   
7. Aplicarea sistemului de muncă ″zero defecte″ care constă în stimularea angajaților pentru a-și realiza corect, de prima dată sarcinile de muncă. Stimularea se va axa pe recunoașterea măiestriei angajaților în executarea unor sarcini de muncă specializate și pe stimularea mândriei lor profesionale.